Petrache Lupu între Maglavit și Ciolanu. Căutările unui personaj legendar și interesul discret al mitropolitului Nestor Vornicescu
Există personaje care, deși par desprinse din lumea legendelor, ating prin misterul lor firele adânci ale istoriei spirituale românești. Unul dintre acestea este Petrache Lupu, ciobanul din Maglavit, omul care spunea că L-a văzut pe Dumnezeu. Figura lui, cândva în centrul atenției interbelice, a fost privită cu scepticism, cu fascinație, dar și cu o tăcută compasiune de către ierarhii vremii.
Înaltpreasfințitul Nestor Vornicescu, mitropolitul Olteniei, a fost unul dintre acei ierarhi de elită care au știut să privească fenomenul religios și cu ochiul istoricului. Personalitate cu o statură intelectuală remarcabilă, o eleganță comportamentală și un simț administrativ rafinat, Nestor Vornicescu a rămas în memoria celor care l-au cunoscut ca un spirit cultivat, riguros și curios față de adâncurile credinței populare.
Am avut bucuria de a-l cunoaște și de primi câteva lucrări istorice la care muncise mult. Am și acum în bibliotecă volumele sale de istorie bisericească, cele care i-au adus pe drept locul între membrii Academiei Române. Pe filele acelor cărți, dedicațiile sale m-au onorat. Se spune că o carte cu dedicație valorează cu zece la sută mai mult; în cazul său, amintirile valorează incomparabil mai mult.
Într-o discuție de odinioară, IPS Nestor mi-a vorbit despre refacerea Mănăstirii Maglavit, locul viziunilor lui Petrache Lupu. Cu acel prilej, s-a arătat interesat de o informație pe care o documentasem eu însumi: faptul că Petrache Lupu ar fi fost, pentru o perioadă, frate de mănăstire la Ciolanu, în județul Buzău.
Documentele din arhiva mănăstirii confirmă această scurtă ședere, petrecută într-o vreme în care Lupu, tânăr, căuta liniștea și rânduiala monahală. Aici, la Ciolanu, a intrat în contact direct cu viața călugărilor, cu ritmul lor de rugăciune și muncă, și a dobândit primele noțiuni teologice. Poate că acea perioadă i-a sădit în suflet nevoia de comuniune cu divinitatea, care avea să se manifeste mai târziu în celebra viziune de la Maglavit.
Desigur, nu toți au privit fenomenul cu înțelegere. Rectorul Institutului Teologic din București, profesorul Nicolaescu, despre care Nestor Vornicescu vorbea cu onestitate, nu avea cuvinte de laudă pentru ciobanul-vizionar, considerându-l „un om cu un stil prea puțin prietenos, chiar și în biserică”.
Astăzi, privind înapoi, înțeleg mai bine preocuparea mitropolitului Nestor: între istorie și legendă, între smerenie și mister, se ascunde mereu o căutare sinceră de Dumnezeu. Și dacă Petrache Lupu a fost, măcar pentru o vreme, frate de mănăstire la Ciolanu, atunci poate că lumina viziunii sale nu a venit doar din câmpurile de la Maglavit, ci și din tăcerea unei chilii buzoiene.
Preot Iulian Negoiță