Domnul Profesor Ștefan Stănescu- 50 de ani de viață ai Corului Lyra

Am participat la un regal muzical rar în ziua de astăzi. Domnul profesor Ștefan Stănescu, timp de aproape patru oare, ne-a bucurat cu prezența unor formații corale din mai multe țări. Moment rar în cultura buzoiană, așa cum rari sunt oamenii asemenea domnului profesor Stănescu.

50 de ani, vă imaginați! Sunt puține căsătorii care rezistă atât, dar dragostea pentru un cor, instrument muzical greu de întreținut, având în vedere complexitatea muncii și a corzilor?! Chiar dacă Buzăul are Seminarul Teologic, al cărui cor strălucește și un Liceul de Artă cu rezultate excelente, să ai corzi potrivite pentru un cor și să le menții funcționale jumătate de secol … nu e ușor!

Cu toate acestea, domnul Stănescu a făcut performanță. A dus muzica corală românească prin lume și a făcut fericiți pe cei care s-au atașat actului artistic propus de talentatul nostru dirijor, Ștefan Stănescu, comparat cu Marin Constantin de la Madrigal, argument care-l așază pe tabloul marilor dirijori ai României.

Soția mea, Anica, a gustat din bucuria  mucii culturale a domnului Stănescu, fiind de ani buni membră a corului Lyra. A fost un motiv în plus să particip la evenimentul aniversar  50 de ani de Lyra, eveniment onorat de o sală arhiplină, în fapt neîncăpătoare, la Teatrul George Ciprian.

Sunteți minunat, domnule profesor! Să vă dea Domnul Dumnezeu sănătate!

Dar, de domnul profesor Ștefan Stănescu mă leagă mai multe amintiri decât corul Lyra, pentru că-l cunosc înainte ca acesta formație corală să existe, motiv pentru care voi evoca doar două momente:

Corul Lyra a fost înființat în anul 1973. Domnul profesor Stănescu era cadru didactic la Liceul Pedagogic, școală cu tradiție muzicală, pe care a absolvit-o inclusiv Marin Constantin, celebrul dirijor al Madrigalului. Era profesor laic, absolvent al Conservatorului, dar și teolog. Munca domniei sale de a deveni profesor de muzică și dirijor, a îmbrăcat forme greu de imaginat astăzi. A absolvit Seminarul Teologic Buzău, iar apoi Institutul Teologic București. Cele două instituții, deși funcționau legal, nu făceau parte din sistemul învățământului de stat. Din acest motiv, pentru a da curs pasiunii sale pentru muzică și pentru a fi primit la Conservator, domnul Ștefan Stănescu a trebuit să urmeze liceul, după ce era deja licențiat al Institutului Teologic din București. Deci, drumul nu i-a fost nici scurt, nici ușor!

A devenit profesor într-o școală laică, dar a rămas teolog, iar o Liturghie cântată de domnul profesor este un act artistic.

Ei bine, simțul acesta al realității artistice, dar și al vremurilor l-au făcut să simtă și schimbarea regimului politic din 1989, regim politic care la instaurare, în anii 50, i-a afectat înaintații, majoritatea preoți, pentru că domnul Stănescu provine dintr-o veche familie preoțească.

Era 14 decembrie, cred. Era 1989, anul Revoluției. Am mers la actuala Sala a Consiliului Județean la concertul de …. Anul Nou. Crăciun? Nici vorbă! Doar în mediile interne bisericești venea Moș Crăciun. În rest … Moș Gerilă.

Acel concert, la care a participat și Episcopul Epifanie, a fost moment rar, pentru că rar ieșeam cu toții în public în vremea aceea. Nu doar că am fost în sala, dar spre surprinderea tuturor, Lyra condusă de domnul Stănescu a încheiat cu Colindul Bună dimineața la Moș Ajun. Doar la serbarea organizată de elevii seminariști în holul clădirii vechi a Seminarului se mai cântau colinde tradiționale, în rest cântece de … iarnă. Totuși, atunci, în decembrie 1989, domnul profesor Stănescu a avut curajul să includă în programul artistic acest colind pe care-l pregătise din timp.

Al doilea moment este mult mai personal. Faptul că sunt preot astăzi i se datorează și domnului Stănescu. S-a întors în satul nostru, licențiat deja. Tatăl dânsului, Macovei Stănescu era preot la Blăjani, iar domnul Stănescu, cu chip parcă rupt dintr-o gravură cu Ciprian Porumbescu, s-a întors acasă. A fost un model pentru noi. Motivul pentru care eu, Negoiță Boghină, Eugen Haralambie și alții ne-am îndreptat către Seminarul Teologic a fost și domnul Ștefan Stănescu. Tânărul de atunci nu era doar un bărbat frumos și bun dansator al dansurilor populare unice din zonă, ci și un om generos. M-a meditat la muzică și, fără să fiu un talent, m-a ajutat, în felul acesta, să trec examenul de admitere la Seminar, unde eu, muntean, am fost pus să cânt … Trandafir de la Moldova. 

Domnul profesor Stănescu venea dintr-o familie bună, o familie de preoți cu talent muzical. La Lopătari, acolo unde avea rădăcinile, din casa preotului se auzea orchestra formată din copiii părintelui Stănescu. Tatăl domnului Ștefan Stănescu, părintele Macoviei, a fost un bun mânuitor al vioarei, pe care nu o ezita să o folosească la momente de veselie.

Domnul Stănescu a moștenit talentul muzical al tatălui, dar, totuși, cred că vivacitatea cu care-și tratează vârsta de octogenar vine din moștenirea genetică a mamei, pe care mi-o amintesc, la fel de iute, mergând pe ulițele din cătunul Corneanca, deși trecuse de 80 de ani.

După cum s-a prezentat domnul Stănescu la acest ultim eveniment artistic, va dirija corul pe care l-a înființat și la 60 de ani de la constituire, așa cum i-a urat IPS Ciprian în cuvântul de la finalul concertului Lyra.