Sfințirea Catedralei Naționale – un eveniment istoric
Astăzi am fost la slujbă la Biserica Sfântul Andrei, ca de obicei. După slujbă, am ajuns acasă și am deschis televizorul. Am urmărit sfințirea Catedralei Naționale și, recunosc, m-a impresionat profund buna organizare și solemnitatea momentului. Totul a fost așezat, armonios, demn. Nu știu dacă altcineva ar fi putut reuși ceea ce a făcut Patriarhul Daniel.
Așa cum am mai povestit de-a lungul anilor, l-am cunoscut în tinerețe. Pe atunci era civil, foarte prezentabil, profesor de teologie la Bossey, un ucenic apropiat al Înaltului Antonie Plămădeală, alături de IPS Nifon Mihăiță și IPS Casian Crăciun. Îl știam pe Înaltul Antonie ca pe un intelectual rafinat, cu o viziune amplă asupra Bisericii, dar fără o aplecare deosebită spre chestiunile practice și administrative. De aceea, nu mi-am imaginat că ucenicul său, viitorul Patriarh, avea să arate o asemenea rigoare, o disciplină și o implicare concretă în toate detaliile organizatorice.
În scurtul interimat la Buzău am avut ocazia să lucrez cu Preafericitul Daniel. Eram consilier economic și coordonam un proiect european de reconversie a 40 de hectare de vie nobilă la metocul Episcopiei de la Săsenii. Erau valori mari, responsabilități multiple, iar el verifica totul cu atenție. La un moment dat, m-a întrebat de ce am comandat cu vreo zece butași mai mult decât rezultau din amplasament. I-am explicat că am dorit să avem o mică rezervă, pentru eventualele pierderi la plantare, având în vedere că materialul era adus din străinătate. A zâmbit, a înțeles și a spus că e o decizie corectă.
E o întâmplare măruntă, dar pilduitoare. Arată omul atent, muncitor, ordonat, care nu lasă nimic la voia întâmplării. Iar ceea ce s-a văzut astăzi, la sfințirea Catedralei Naționale, nu este altceva decât rodul aceleiași seriozități, dăruiri și viziuni.
Patriarhul Daniel este, fără îndoială, un mare organizator și un constructor de instituții. Catedrala Națională, ridicată în doar câțiva ani, este dovada unei viziuni împlinite. În urma sa rămâne o lucrare trainică, frumoasă, gândită în detaliu și susținută de o echipă competentă.
La fel de remarcabilă este și Trinitas TV, o altă creație a sa – un post de televiziune care, prin profesionalismul transmisiunii de astăzi, a arătat că este o instituție matură, bine organizată și profund respectuoasă față de credință și cultură.
La fel de riguros cum este în plan administrativ, Patriarhul Daniel se arată și în plan intelectual. Are o Biblie de lucru, notată, subliniată, adnotată în margini, și nu citează niciun text biblic fără a-l verifica personal. Spunea adesea că nu are încredere deplină în nimeni atunci când vine vorba de cuvântul Scripturii. Povestea cum, într-una dintre cercetările sale, a descoperit într-o lucrare teologică o epistolă atribuită Sfântului Apostol Pavel care avea mai multe capitole decât textul original – o eroare transmisă prin neatenția copistului. De atunci, a rămas consecvent în convingerea că textul biblic trebuie confruntat, citit și verificat cu atenție filologică, înainte de a fi rostit în predică.
Astăzi, privind totul de la distanță, am simțit bucuria unui moment istoric. Sfințirea Catedralei Naționale este mai mult decât o ceremonie: este încununarea unei viziuni, dovada că atunci când credința se unește cu disciplina și cu spiritul de construcție, se pot face lucruri mari.
Preot Iulian Negoiță