Așa s-a născut Domnul!

Aproximativ la doi kilometri de Betleem, pe un șes peste care o dumbravă  veche de măslini ar trebuie să amintească despre vremea nașterii Pruncului Iisus, a fost ridicată o bisericuță închinată Îngerului care a trâmbițat păstorilor vestea Nașterii Domnului.

Biserica, înainte de a fi ridicată pe temelie, este înălțată pe textul lăsat de Sfântul Evanghelist Luca, cel care scria despre câmpul cu păstori care străjuiau noaptea ocrotindu-și părintește turmele. Înaintea lor a stat îngerul Domnului și slava Domnului a strălucit peste ei.

Ei au primit vestea cu bucurie, iar vestea mult așteptată spunea că în cetatea lui David, în ziua aceea, s-a născut Mântuitor.

Plăpândul-l prunc s-a născut în cel mai smerit loc al lumii: în staul, iar aburul viețuitoarelor îi dădeau căldura atât de necesară unui nou născut.

Așa a venit Dumnezeu pe pământ! A venit mai smerit decât oricare dintre noi, care ne naștem în belșugul vieții și al familiilor, sub ochii celor pricepuți, monitorizați de tot cea ce ne poate ajuta să trăim și să facem bine primii pași în viață.

Smerit, dar iubit de Dumnezeu, Pruncul Iisus a fost vestit de îngeri.

În general, când se naște un prunc se dă de veste tuturor. Nu primiți mesaje despre eveniment, nume sau greutatea pruncului? Primiți și simțiți bucuria părinților!

Imaginați-vă ce bucuria i-a cuprins pe acei păstori, pentru care un cotidian anost a fost preschimbat într-o mare bucurie. Ce o fi fost în sufletul lor atunci când Îngerul Domnului le-a dat vestea?! Au uitat de umbele sumbre ale nopții, de frigul și aerul umed al iernii și au tresărit de bucurie. Cunoșteau Scripturile și înțelegeau ce se petrece!

Slavă întru cei de sus și pe pământ pace, între oameni bunăvoie!

Așa a strigat îngerul! Acesta era planul vieții Pruncului! Cum ar fi dacă aceste cuvinte ar deveni și dezideratul nostru de viață?! Cum este să-i vorbești lui Dumnezeu, depășind toată micimea lumii?! Cum ar fi ca Pământul acesta tulburat de atâtea lupte să fie acoperit de pace?! Ce Rai ar fi! Și cum ar mai fi ca între oameni să fie bunăvoire?! Ce bine am trăi cu toții!

Au lăsat grija nopții păstorii și au plecat spre Betleem, ca să vadă minunea vestită prin Înger! În timp ce magii erau călăuziți de Stea, către același loc al minunii, păstorii au urcat dealul spre Betleem, sub lumina Lunii.

Au ajuns la Han, dar era prea puțin loc pentru Dumnezeu acolo. Pe vremea aceea, hanurile erau niște încăperi joase, formate din câteva încăperi mai mici, toate aflate mai sus decât restul curții. Aici călătorul venea cu așternutul lui, cu toate ale lui, și zăbovea peste noapte.

Dar Domnul nu s-a născut la Han, ci în statul. Hanul era plin, iar vremea nu era de stat afară. Așa că Maica Sa a mers în staul, în staul amenajat în peșteră. Aici, lângă peșteră s-a mai ridicat o biserică, e biserica Nașterii.

Maica Domnului și Bătrânul Iosif erau acolo pentru că mergeau să împlinească porunca împăratului August. Mergeau să se înscrie în condică, la rubrica lui David din neamul căruia făceau parte. Măreață origine!

Regula recenzării nu ținea cont de așezarea unde locuia persoana, ci fiecare trebuia să se înscrie în localitatea din care provenea familia. Evreii se țineau de genealogia lor și de modul în care pământul le era împărțit pe triburi.

Beirutul care se afla la 25 de kilometri de Betleem, sau poate chiar Ierusalimul, au fost posibile locuri de popas anterioare. Oricum, familia sfântă s-a deplasat mai greu decât alte familii spre destinația finală, așa că nu este de mirare faptul că nu au ajuns nici acolo, nici la timp, ca să ocupe un loc mai cumsecade. Nu erau singurii care mergeau să-și facă datoria de a se înregistra, așa că doar o peșteră calcaroasă le-a mai fost sălaș de popas.

Acolo s-a născut Domnul, la mică distanță de palatul lui Irod. Aici, i-au găsit păstorii și cu ei Pruncul a trăit prima noapte a vieții sale omenești.

Așa și acolo s-a născut Domnul! De aceea nimeni să nu se teamă să se apropie de El și să nu se gândească la starea și haina pe care o îmbracă.

Maica Domnului nu a bătut la ușa lui Irod cel Mare s-o o primească să nască. Nici măcar în Han, unde erau oamenii de rând nu a născut, ci în Peșteră. De aceea este mare Domnul, pentru că a venit pentru toți, săraci sau bogați. Deci, să ne apropiem cu toții și să ne bucurăm de Nașterea Lui!

Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!

https://paulnegoita.ro/2022/12/24/asa-s-a-nascut-domnul-si-asa-a-grait-ingerul/