Astăzi l-am condus pe Răzvan spre veșnicie

Ce drum nefiresc! Eu l-am condus pe Răzvan Neagu spre veșnice. La doar 28 de ani, tânărul teolog s-a dus să-i slujească lui Dumnezeu în ceruri. Prea devreme pentru noi… Mult prea devreme pentru familie.

Cu Dumnezeu are Răzvan socoteala lui. De mic și-a dorit să-I fie în preajmă și a fost mereu. A avut căutări spirituale apăsate, iar eu le-am simțit pentru că, o vreme, pe cât am putut l-am îndrumat.

Astăzi, la înmormântarea lui Răzvan a fost lume multă. Biserica Învierea lui Lazăr, la sfințirea căreia a participat a fost plină. Curtea la fel. Slujba a fost și ea lungă. Preoților le este făcută slujba înmormântării după Liturghie. Lui Răzvan i-a fost făcută, de asemenea, prohodirea după Liturghie, pentru că așa s-a înțeles cu Dumnezeu, să plece oficial, de aici, în zi de Duminică.

A fost sfâșietor momentul. Oricât ne-am consola, doare când pleacă un vlăstar. Și a plecat, fără să ajungă la ceea ce noi considerăm o împlinire în lumea de aici. Pentru un teolog împlinirea este preoția.

Totuși, Răzvan a fost hirotonit cu hirotonia dorinței. Dacă există un botez al dorinței, de ce în cazul lui, care și-a dedicat scurta viață căutării lui Dumnezeu, nu ar fi și o preoție a dorinței. Sunt sigur că a trăit de multe ori preoția în speranțele și planurile sale.

L-am condus șapte preoți. Fiecare dintre noi eram cumva legați de această viață care s-a stins atât de dramatic. Ne-am exprimat, după cunoaștere, gândurile noastre despre viața curată a acestui tânăr. Cele mai frumoase cuvinte au fost rostite de fostul său coleg de bancă, astăzi preot la Ziduri, iar cele mai calde și mai mângâietoare pentru familie au fost spuse de fostul său profesor de la Seminarul Teologic Buzău, părintele Mihail Milea.

Noi, aici, te-am cinstit și ne-am rugat astăzi pentru tine și pentru părinții tăi, rămași atât de singuri. Fie ca Domnul să te primească în lumină!