Audiența – lecția unui mare ierarh

După emiterea Decretului 410/1959, care prevedea desființarea mănăstirilor și schiturilor din România, călugării și călugărițele au fost îndrumați să se angajeze în fabrici și uzine. Patriarhul Iustinian a reușit, acolo unde a fost posibil, să-i protejeze, angajându-i în diverse activități precum tipografia, fabricile de lumânări, sau la episcopii și ca ghizi în mănăstirile care au rămas deschise.

Când PS Antonie a venit la Buzău, a ajutat pe toți cei aflați în această situație. Printre ei se afla și fostul călugăr Ioasaf Popa, licențiat în Teologie, un cancelarist priceput, dar sever, care ar fi fost potrivit pentru un post în bibliotecă. Pentru moment, i s-a dat ascultare la Palatul Episcopal, unde a fost angajat ca funcționar, responsabil cu primirea persoanelor venite în audiență.

Într-o zi, la finalul programului, a sosit un preot murdar de noroi, îmbrăcat sărăcăcios și cu o servietă veche, cerând să fie primit în audiență. Funcționarul i-a explicat că programul s-a încheiat și că trebuie să revină într-o altă zi. Preotul, venind de la o parohie din Insula Mare a Brăilei, a povestit cum a trecut cu barca, a călătorit cu autobuzul până la gară și apoi cu trenul, motiv pentru care a întârziat. Cu toate acestea, funcționarul i-a răspuns pe un ton autoritar că nu poate fi primit.

În acel moment, din spatele ușii s-a auzit un zgomot, iar episcopul a ieșit. L-a primit pe preot, i-a oferit un calendar și l-a asigurat că va analiza problema și va găsi o soluție. După ce preotul a plecat, ierarhul i-a spus călugărului: „De mâine vei merge la Mănăstirea Ciolanu, la ascultare.”

Apoi i-a chemat pe părintele Teofil Dumitrescu, vicar administrativ, pe părintele Gheorghe Gută, consilier economic, pe părintele Grigore Dionisie, consilier bisericesc, și pe mine. Ne-a spus: „Preoții sunt stâlpii noștri. Fără ei, noi nu am putea face nimic aici. Condițiile sunt grele, salariile sunt mici. Dacă alte instituții îi umilesc, noi trebuie să avem grijă de ei.” Aceasta a fost lecția pe care ne-a dat-o și pe care nu am uitat-o niciodată.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *