Bogatul căruia i-a rodit țarina – câteva gânduri despre omul cu adevărat bogat
Evanghelia care se citește astăzi în biserici aduce iarăși în atenție istora unui om căruia într-un an Dumnezeu i-a dat rod mult, iar el, ca un mulțumitor, și-a mărit hambarele, ca să nu risipească ceea ce dobândit. Până aici a procedat cum era normal. Ar fi fost un nerecunoscător dacă nu ar fi cules și protejat ceea ce, pentru munca lui, Dumnezeu i-a dat. Ați văzut cum arată o vie sau un ogor necules! Te revoltă să vezi risipa. Nu întâmplător rodul a fost bogat, iar în agricultură, după cum știți, anii nu-s la fel. Era normal să culeagă și să depoziteze în siguranță.
Unde este totuși aspectul detestabili al conduitei bogatului? Pare că a abandonat lupta și normalitatea. Devenit dintr-o dată sigur pe sine și-a spus: Suflete, ai acum tot ce trebuie, pentru ani mulți, mănâncă și te veselește!
Una este să pui deoparte bani albi, pentru zile negre, alt este să fii dărâmat fizic și spiritual de propriul belșug.
Vedem mereu în cotidian cum oameni bogați sunt terminați fizic, social, spiritual, din cauza bogăției lor. Ajung să-și distrugă familiile, să se drogheze, să devină alcoolici, să creadă că totul este de cumpărat. În ziua aceea, deși nu pricep, de la ei s-a luat sufletul lor, așa cum spune Evanghelia. De fapt, nu s-a luat sufletul, ci și l-au vândut singuri, pentru că …. marfă găsesc, iar bogăția care ar fi trebuit să i ajute să aibă mai mult timp pentru mediație, mai mulți bani pentru o sănătate mai bună, mai mult rost pentru o educație mai sănătoasă, devine groapă. Nu-i ridică așa cum cred ei, ci îi duce la pierzanie.
De aceea Biblia e minunată! Te învață să trăiești. Nu e literatură. În fiecare situație concretă din viață găsești soluția în paginile ei. Dar mai citești Biblia când ai mult, sau începi …. să te veselești?! Cu cât ai mai mult trebuie să te smerești mai mult, să fii mai răbdător cu cei din jur, să cauți mai mult dobândirea unui echilibru spiritual.
Și sărac e rău și bogat e greu, spune un cântec popular …. de veselie. Bogăția este o povară imensă, de care dacă nu știi să te detașezi, te afunzi, înnebunești, te îmbolnăvești … și toate cui vor rămâne …. Evident, au cui să rămână, dar nu-ți rămân ți! Iar celui căruia rămân bunurile tale îi pot deveni un nou blestem, pentru că poate tu le-ai muncit, dar cel care vine după tine habar nu are cum se fac banii și-i va risipi pe plăceri și mai mari.
Bogăția e goală, deși pare a fi plină. Bogăția te lasă gol pe dinlăuntru, dacă nu știi să o folosești spre creștere spirituală, culturală, educațională și astfel să-ți asiguri un trai mai bun, cu adevărat! Veselia? E bună și ea căci Dumnezeu nu vrea o lume de triști. Însă e bună cu măsură, iar măsura umanului piere când banul nu mai poate fi măsurat. Petreci de toți banii și îți apropii un … ignat al ființei.
Măsura în toate, dragii mei! Măsura și decuplarea de la calcule materiale obsedante, de la obsesia banului . Am să trăiesc, nu să huzuresc, spune un om avut dar înțelept. Am să muncesc în continuare, nu să spun … suflete al meu de acum mănâncă și te veselește ani mulți. Muncești în continuare pentru că societatea se schimbă rapid, ierarhiile se inversează, ajungi să pici în depresie atunci când constanți că de fapt nu aveai mare lucru. Tot ceea ce ai trebuie să fii tu. Cartea pe care o știi, meseria pe care o știi sunt importante. Banii? Doar un joc al clipei! Omnia mea mecum porto, ziceau latinii. Tot ce am port cu mine! Amintiți-vă ce s-a întâmplat cu bunicii noștri în urmă cu 80 de ani. Aveau una, alta. Și? Au venit comuniștii și le-au luat tot. Cei care au avut o meserie și-au găsit alt drum. Uneori au luat avionul și au zburat, lăsând tot în urmă și construind cu ceea ce știau să facă un alt drum. Poate nu a fost îmbelșugat la fel ca primul, dar nu au pierit pe aici prin închisori, legați de lațuri de hambare. Însă cei care au avut doar avere, s-au lipit de ea și au pierit împreună cu ea, crezând că averea materială e valoarea lor.
În concluzie, fii la fel. Fă abstracție de ceea ce ai. Construiește cu ceea ce ai, ceea ce ești. Nu te lipi de lucruri pentru că-ți omoară aripile libertății. Acceptă cu mulțumire câștigul și nu te lăsa ucis de pierdere, pentru că așa cum ai reușit vei mai reuși. Acceptă pedagogia lui Dumnezeu în toate. Nu te lăsa îngropat de ce ai, ci ridică-te pe ceea ce ai pentru a fi mai bun, mai demn, mai bine pregătit, mai smerit, mai rugător, mai om.
Paul Negoiță