Credeam că dau lecții dar ….

Nu am dat niciodată lecții și nici nu dau. Însă, astăzi, când am citit în agendă lista programărilor de la Biserică, am constatat că pe lângă alte evenimente este și o cununie de argint. Am avut sentimentul evenimentului trăit și al faptului că nu voi mai vorbi la sfârșitul ceremoniei fără să fiu parcurs eu însumi un drum egal cu al sărbătoriților.

Gândul inițial mi-a fost anulat atunci când am văzut că am în față o familie aflată la nunta de … aur, nu de argint.

Emoționant și dătător de speranță moment. Voiși, cu poftă de viață și cu hotărârea de a prinde și următorul moment, 75 de ani de la căsătorie, Mihai și Georgeta, au trăit pe deplin împlinirea clipei.

Au avut lacrimi în ochi, au râs cu poftă, ne-au îmbrățișat  cu drag și ne-au urat să le luăm exemplul.

Amin!, ce poți spune la așa urare:?!

Cu siguranță au trecut peste multe în viață. dar au învins tot. Sunt împreună, și-au actualizat verighetele, și-au adunat familia. Copii  erau tare mândrii de părinții lor.

Speranța că la sfârșit pot vorbi … în cunoștință de cauză, s-a spulberat. Sentimentul era acela al ascultării. Ai ce asculta de la doi oameni care au învins.

Fie-le viața bună în continuare!