Doar Ioan îl putea boteza pe Iisus!

Privind viața lui Ioan, e clar că altcineva nu putea să-l boteze pe Iisus. Au fost profeți, au fost oameni cu viață sfântă, dar ca Ioan nu a fost nimeni. De aceea începutul propovăduirii publice a Mântuitorului nu putea fi anunțat decât de Ioan Botezătorul.

Domnul Iisus nu a venit la râul Iordan să fie legitimat de puterea vremii, fie că vorbim de puterea politică, reprezentată de romani, fie că ne referim la cea religioasă, a arhieriilor. Acolo, în acele straturi, zăcea de fapt păcatul, iar oameni știau și de aceea căutau mântuire, uneori cu riscul persecuțiilor, în afara spațiului formal oferit de stat sau religia vremii. Divinitatea Domnului ar fi pălit în fața mulțimilor aflate în sinceră căutare, dacă cel care deschidea drumul lui Iisus nu era Ioan, ci un trâmbițaș ornat cu zorzoanele puterii publice, care juca un rol, nu venea în public cu o viață, cu o viață curată, așa cum era cea dusă de Ioan.

Ioan era mare! Era mare pentru că era liber de păcat, era dezlegat de obligații sociale, nu avea de ce să fie curtenitor cu nimeni, pentru că nu-i era nimănui dator cu nimic. Venea din pustie! Trăise asceza! Vorbea despre ceea ce trăise! Nu se temea de nimic și nu cruța pe nimeni! Nu călca peste adevăr pentru nimic!  Nu se temea de putere și nu avea de ce să se teamă de ea!  Ce-i putea lua lui puterea sau cei putea da? Doar nu pentru compromis cu puterea dormea sub cerul liber, mânca frugal și se ruga!?  Se lupta cu păcatul indiferent pe ce scară se afla și ce visterie avea în spate! Nu-i trebuia nici fala lumii, nici lauda ei, nici mărirea ei, nici privilegiile ei!  Nici măcar viața nu și-a cruțat-o, pentru că știa că adevărul este mai presus de toate și venise să spună adevărul, Spunea adevărul despre toate și tuturor, fie soldați, fie dregători, fie oameni simpli. Nu venise la Iordan ca o altă formă a puterii publice, ci ca forță spirituală, capabilă să afirme fără ocolișuri totul. Cum am spune noi astăzi, nu venise să manipuleze, ci să mărturisească.

Evident, mai marii vremii nu l-au iubit. Îi deranja faptul că cineva are putere mai mare decât ei, are puterea de a spune adevărul. Aveau nevoie de tăcere. Voiau că păcatul lor să pară ca neobservat. Ioan i-a deranjat, dar tocmai pentru dreptatea lui a devenit Înaintemergător pentru Iisus. Mituitorul  a venit să schimbe lumea în întregul ei, nu doar pe unii, nu doar pe cei mici, ci pe toți, pentru că toți suntem egali în fața lui Dumnezeu. De aceea măsura judecății nu poate fi decât egală!

Ioan murit decapitat de puternicul momentului, care nu stătea la masă doar cu minciuna, ci și cu desfrâul. Iar desfrâul nu-l putea tolera Ioan, mai ales că nu era al unui om de rând, ci al unui rege, care avea putere de rege, iar puterea când este exercitată de imorali ucide, așa cum s-a întâmplat în cazul lui Ioan Botezătorul, care deși era ascultat de Irod, a fost ucis pentru o clipă de plăcere irațională. Ioan Botezătorul a murit ucis pentru un dans, un dans al Irodiadei, un dans care i-a ațâțat simțurile regelui. Într-o lumină a suflat o … beznă, supărată că Ioan îi critica relația imorală cu Irod. De atunci predicile lui Ioan ar fi trebuit să sune mult mai des la ușile celor mari – mari și în păcate-, pentru că păcatul ucide oameni nevinovați, pentru că irodiade apar mereu în prejma puternicilor … slabi.

Deci, doar Ioan își putea atinge mâna de creștetul lui Iisus. Doar el era vrednic! Doar el, puternic al faptei putea da încredere semenilor săi, că Cel care vine după el este atât de mare încât nu este vrednic să-i dezlege curea încălțărilor.

De aceea a fost Ioan cel mai mare bărbat născut din femeie, cum scrie Evanghelistul Matei ( 11, 11)! De aceea îl cinstim! De aceea îl invocăm în rugăciunile noastre! Sfinte Ioan, roagă-te pentru noi, fii lui Dumnezeu!