Duminica … lui 9 la 1! O meditație despre mine, nu despre ceilalți.

9 la 1 am fi spus noi când eram copii că e scor de maidan! 9 la 1! Ce dezechilibru teribil!

Aș fi putut să încep mediația mea despre Parabola celor zece leproși altfel, dar de ce ascundem adevărul?! De nouă ori suntem recunoscători și o dată suntem mulțumitori, iar atunci suntem recunoscători avem o umbră de … samarineni în noi, amăgindu-ne cu ideea că totuși, cei care am făcut posibilă reușita suntem noi.

De fiecare dacă când am privilegiul să mă adresez celor din jur, mă gândesc în primul rând la mine și la cum sunt eu în raport cu ceea ce propun celorlalți ca temă de viață. Chiar și atunci când când sunt critic, mă gândesc cum aș fi făcut eu respectivul lucru și apoi dau drumul spiritului de analiză.

Evident, nu pot să ies din ecuație când am recitit Pilda celor zece leproși. Nu pot vorbi altora, fără să am o socoteală mai întâi cu mine!

Rapid mi-am derulat în minte momente și evenimente în care am fost unul dintre cei nouă leproși. Am găsit și situații în care am fost cel care s-a întors să mulțumească, dar nu prea multe. Și … cu oamenii am mai fost recunoscător, dar cu Dumnezeu …. Și câte mi-a dat! Câte motive am să-I fiu recunoscător! Și …. Nici nu speram să primesc atâtea și am primit! Dar …

Da, crede că nouă ori am fost cum nu trebuie și o dată cum se cuvine. La mine se referea Mântuitorul când spunea: Oare ceilalți nouă unde sunt? Nu avea rost să-l întrebe pe cel venit, unde sunt ceilalți nouă. De unde era să știe bietul omul?!  Dar pe mine mă poate întreba Dumnezeu: Paule, de nouă ori de ce nu ți-ai adus aminte să-Mi mulțumești? De cerut cum de nu ai uitat să ceri ?

Uitând-mă în minte și analizând starea mea spirituală pot spune că rezultatul evaluării este de 9 la 1. Mă încadrez în procentul dat de parabolă. Așa sunt eu. Deci mai am mult de lucru cu sufletul meu, cu conștiința mea. Dacă dumneavoastră sunteți mai bine, slavă Domnului!

Eu atât pot spune despre mine și mă pot considera insuficient de recunoscător atât în fața lui Dumnezeu, cât și în fața oamenilor. Și câte mulțumiri am să aduc pentru toate. Nu sunt altceva decât rezultatul ajutorului dat de zeci, de sute, poate chiar de mii de oameni. De fiecare dată când cei apropiați credeau că totul se surpă, Dumnezeu trimitea un om, un ajutor. E drept, nu m-am îndoit prea des și am crezut mereu că omul lui Dumnezeu va apărea și a apărut. Credeți că i-am mulțumit? Uneori nici nu am știut cine mi-a fost salvarea cu trup uman, iar lui Dumnezeu am uitat să-i mulțumesc, pentru că evenimentele s-au succedat și ieșirea la …  suprafața m-a făcut să cred că am și eu meritul meu, pentru că am ajutat și eu, la rândul meu. Evident, nimic mai fals! Dumnezeu m-a ajutat fără să-mi caute merite. M-a ajutat pentru că este bun, nu pentru că merit.

Sunt rezultatul ajutorului permanent al celor din jur, care au fost mâna lui Dumnezeu în toate, chiar și în piedici. Credeți că din câte mi-am propus scorul rezultat este în alt cuantum decât 9 la 1? Nu! Dar Slavă Domnului și pentru tot ceea ce nu a ieșit așa cum mi-am dorit. Orice eșec a fost un prilej de coacere și noi, oamenii, ne coacem greu, Câtva luni de vară … sau câțiva ani din viață nu sunt suficienți. De aceea îi mulțumesc lui Dumnezeu și pentru toate pe care nu le-am făcut, deși le-am râvnit. A știut El ce are de făcut cu mine, iar după un timp L-am înțeles și eu, deși inițial nu mi-a convenit situația. Nu e consolare cu eșecul, ci realizare a faptului că Dumnezeu pune mâna Sa, prin oamenii Lui, exact atunci când este mai mare nevoie în viața noastră, iar viața are nevoie și de înfrângeri, nu doar de victorii, deși credem că doar victoriile ne fac să trăim fericiți!

În fine, aș mai avea multe de spus pentru a vedea că dumneavoastră sunteți mai puțin păcătoși decât mine și mai recunoscători decât mine, dar mă opresc aici cu gândul la toți cei care mi-ați făcut bine viață. Vă mulțumesc și-i mulțumesc lui Dumnezeu că v-a scos în cale. Fără ajutorul dumneavoastră nu eram nimic, nici moral, nici intelectual, nici financiar! Să vă binecuvânteze  Dumnezeu și să vă răsplătească înzecit, iar din partea mea aveți garanția rugăciunii pentru tot binele pe care mi l-ați făcut.

Iar dacă mai este cineva atât de nerecunoscător ca mine, să-i ceară iertare lui Dumnezeu și semenilor. Niciodată nu este târziu să fii recunoscător, dar întotdeauna e necesar! E necesar mai ales că recunoștința sinceră aduce mereu după ea alte și alte daruri …..

Deci, știm de unde plecăm, de la la 9 la 1! Dacă raportul se schimbă chiar și cu o cifră, iar de la negativ aceasta se adaugă la pozitiv – pentru că o faptă bună nu se pierde niciodată – atunci Dumnezeu va revărsa și mai multă binecuvântare!

Mulțumesc și mulțumim Doamne pentru toate! Și pentru când uitat să-ți mulțumesc sau să-ți mulțumim la vreme, iartă-ne și treci cu vedea ingratitudinea aceasta!