Emil Pricopescu, Tabăra de la Măgura, Mănăstirea Ciolanu și Preasfințitul Antonie

Domnul Emil Pricopescu a ajuns la venerabila vârstă de 87 de ani, ocazie cu care a apărut un album omagial cu titlul Emil Pricopescu – sculptură. 

S-a născut într-o familie de preot ( Ioan și Elisabeta Pricopescu), în județul Galați, în 1938. și a urmat Institutul Pedagogic de Arte Plastice și secția de Muzicologie a Institutului de Arte Plastice Nicolae Grigorescu. 

Familia domnului Emil Pricopescu

Cariera și-a dăruit-o Buzăului. A fost profesor la Liceul de Artă Margareta Sterian din Buzău și artist plastic cu numeroase premii care i-au răsplătit munca.

I-am purtat mereu o admirație aparte, enoriașul nostru fiind, la Biserica Sfântul Apostol Andrei din Cartierul Micro 14, dar și pentru comportarea aleasă. care denotă o educație solidă din familie.

Am primit albumul cu operele de artă ale sculptorului Emil Pricopescu, iar la vederea unei dintre sculpturile care stau pe colinele de la Ciolanu, mi-am adus aminte de tânărul sculptor Pricopescu și de momentul începerii Taberei de Sculptură de la Măgura.

Homo faber – Emil Pricopescu

 

Intențiile conducerii comuniste nu erau cele mai bune. Venit împreună cu Nicu Ceaușescu să vadă cum decurg lucrările la Măgura, Tudor Postelnicul, personaj care s-a ridicat în ochii familiei Ceaușescu pentru că i-a asigurat o armată de lux la Bobocu mezinului familiei, a ajuns la concluzia că Mănăstirea Ciolanu trebuie desființată. În timp ce vorbea tânărul vlăstar ceaușist, călugării din mănăstire, neștiind ce oaspete e în zonă, au tras clopotul de Liturghie. Slugarnic ca orice lacheu, Postelnicul a spus că trebuie să desființeze mănăstirea din cauza clopotului care l-a întrerupt pe Tovarășul. Evident, nu s-a desființat mănăstirea, însă a avut de suferit pentru că a fost colonizată de artiștii care sculptau pe dealuri monumentele pe care le vedem astăzi. Cu excepția sculptorului Emil Pricopescu, artiștii erau mari amatori de chefuri, fără să le pese că se află în curtea mănăstirii. A fost o perioadă de disconfort pentru  monahi, însă tot a fost bine că Ciolanu nu a avut soarta așezământului monastic de la Lepșa, din județul Vrancea, care a fost transformat în tabără pentru copiii.

Derapajele frecvente din Tabăra de Sculptură au ajuns și la urechile Episcopului de Buzău, pe atunci fiind marele diplomat și om de cultură Antonie Plămădeală, probabil cel mai ordonat om pe care l-am văzut vreodată.

Părintele Nicolae Popescu, inspector eparhial în vremea aceea, a venit în Permanență cu un referat dur, prin care cerea sesizarea conducerii de partid a ceea ce se întâmpla la Măgura.

Preasfințitul Antonie, cu un calm suveran, a fost de cu totul altă părere: Părinte, noi nu suntem împotriva culturii. Așa sunt artiștii. Trebuie iertați, pentru că la final zona va fi mult mai frumoasă, iar cei care vor poposi la mănăstirea mult mai mulți. Privind peste timp așa este, iar Emil Pricopescu face parte din pleiada marilor artiști plastici care lasă în urmă o operă importantă, inclusiv în fața taberei de la Măgura, din fața Mănăstirii Ciolanu.

Irineu Mihălcescu -Emil Pricopescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *