I.P.S. Ciprian a întins o mână generoasă preoților vârstnici

Cum este firesc, urmăresc știrile din Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei publicate pe pagina oficială arhiepiscopiabzn.ro. Îanltpreasfințitul Ciprian este foarte activ, iar numărul știrilor ține ritmul. Dintre toate informațiile referitoare la activitatea Înalpreasfinței Sale, una însă mi-a atras în mod particular atenția: Înnoire la Mănăstirea Ciolanu.

La Ciolanu – ca peste tot, de altfel – de vede schimbarea. Înnoirea este fără precedent. Această înnoire însă nu a constat doar în refacerea a ceea ce a fost, ci în nașterea unei instituții noi, extrem de importantă pentru preoți. În știre se spune că, că pe lângă Sala Consilium destinată întrunirii consiliului mănăstiresc, ecleziarhia și biblioteca mănăstirii, a fost inaugurat și o parte din Casa Benedic, viitor cămin pentru preoții pensionari care vor să se retragă sau care vor avea nevoie de protecția unui asemenea loc, la mănăstirea în care însuși arhiereul a gândit o casă de retragere pentru arhierei pensionari.

Am fost foarte mulți ani consilier economic la Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei. Am avut asemenea planuri, care erau rodul unei nevoie reale, dar nu am reușit să le punem în aplicare. Mă bucur că Înalpreasfințitul Ciprian a făcut-o și făcând-o în stilul dumnealui, foarte elegant și organizat, a întins o mână generoasă preoților pensionari.

Sigur,  poate că fiecare își dorește să stea la ca sa lui, însă văduvia și boala, pot reduce acest entuziasm, iar apelul la o instituție oarecare desacralizează imaginea unui slujitor care, în fața comunității, s-a prezentat mereu altfel. Neputința duce la umilință și aici nu vorbesc despre smerenia sau umilința creștină.  Singurătatea slăbește firea, iar lipsa capacității de a merge la biserică întristează sufletul. De aceea, inițiativa înființării căminului preoțesc este o binecuvântare pentru preoți, fiindcă, mai toți avem copii, dar uneori sunt departe, poate chiar în străinătate și este un confort și pentru ei să știe că părintele lor își poate încheia viața demn, în mediul în are a trăit toată viața și în preajma unui altar.

Modernizarea mănăstirii Ciolanu va aduce tineri, care vor dori să-și închine viața Domnului, studiului și carității creștine. Contează mediul în care trăiești, iar întâlnirea noului cu istoria întotdeauna aduce valoare. Văd o nouă tinerețe mănăstirii care-și propune să-i găzduiască pe preoții pensionari!

Ciolanu, pas cu pas, este repus pe harta spiritualității și culturii noastre, așa cum era odată și primește valențe noi, prin activitatea filantropică pe care-și propune să o desfășoare. Realitatea este că biserica și-a orientat foarte mult activitatea filantropică către laici, dar prea puțin către preoți. E minunat că preoții nu rămân ai nimănui, nu rămân doar ai familiei, ci vor putea opta pentru o viață în inima Bisericii, chiar și atunci când nu mai slujesc o enorie, pentru că vârsta, puterile, sau starea de sănătate nu le-o mai permit.