Sfinții din jurnalul meu

Aceasta a fost șansa mea de a întâlni oameni care, astăzi, sunt trecuți în rândul sfinților. Totul s-a petrecut în cadrul unei conferințe duhovnicești la care am participat alături de colegii mei din administrația eparhială de la Buzău.

În primul său an de arhiepiscopie, Preasfințitul Antonie Plămădeală, episcop al Eparhiei Buzăului, a organizat o astfel de întâlnire la Mănăstirea Ciolanu, județul Buzău. Alegerea mănăstirii, și nu a Seminarului Teologic, a fost un gest de curaj, aproape un act de dizidență, într-o perioadă în care regimul comunist privea cu ostilitate orice adunare religioasă desfășurată în afara controlului său strict.

Eparhia Buzăului cuprindea atunci parohiile din județele Buzău, Brăila și Vrancea, iar din cele peste 30 de mănăstiri și schituri existente înainte de Decretul 410/1959, doar trei mai funcționau: Ciolanu (de monahi), Rătești și Sihastru (de monahii). Cu toate presiunile epocii, P.S. Antonie a reușit să reunească la această conferință mari duhovnici și profesori de la Institutul Teologic din București, oameni care au avut un rol crucial în formarea generațiilor de preoți.

În fața bisericii „Sfinții Petru și Pavel”, monument istoric ridicat în 1828 de Episcopul Chesarie al Buzăului, s-au adunat membri ai Consiliului Eparhial, protopopi, preoți misionari și profesori ai Seminarului Teologic. Am avut bucuria de a-i asculta pe părintele Cleopa Ilie, părintele Constantin Galeriu, părintele Ștefan Slevoacă, părintele Nicolae Șerbănescu, părintele Mircea Chealăda, părintele Petre David, domnul Nicolae Chițescu, domnul Emilian Popescu și părintele prodecan Dumitru Radu.

Fiecare dintre noi a avut prilejul să expună dificultățile întâmpinate în pastorație și să caute soluții împreună. Părintele Cleopa ne-a vorbit despre importanța slujirii duhovnicești și a spovedaniei, în timp ce părintele Galeriu a îndemnat la o activitate catehetică intensă în rândul credincioșilor. S-a accentuat nevoia unei pregătiri temeinice, a răbdării și a jertfei pentru păstrarea integrității Bisericii.

Momentul care mi-a rămas cel mai viu în suflet a fost drumeția spre Schitul Cetățuia, alături de părintele Cleopa. Am urcat prin pădure, pe o potecă abruptă, pe care odinioară credincioșii o străbăteau pentru a ajunge la rugăciune. Schitul era pustiu, năpădit de buruieni și dărâmat. În biserica „Schimbarea la Față”, am rostit împreună o rugăciune pentru ctitorii acestui sfânt lăcaș și pentru toți cei care, de-a lungul vremurilor, și-au plecat genunchii acolo. Din fața Sfântului Altar, părintele Cleopa a spus: „Dacă bobul de grâu nu va putrezi, nu va răsări și nu va aduce rod.” Cuvintele lui răsunau ca o făgăduință că toate mănăstirile și schiturile desființate vor renaște, căci ele sunt temelia Bisericii.

Alături de noi era și doctorul Dumitru Dobrescu, care, la ieșirea din biserică, a făcut trei metanii și a murmurat: „Va fi foarte greu…” Dar istoria a arătat că nădejdea nu a fost zadarnică – astăzi, acel schit este un așezământ monahal de frunte, bine organizat și plin de viață.

Pe toată durata conferinței, P.S. Antonie a fost alături de noi, rostind cuvinte de învățătură care ne-au întărit în misiunea noastră. Cu acest prilej, a vizitat pentru prima dată oficial Mănăstirea Ciolanu și, în cadrul slujbei de Te Deum, i-a felicitat pe părintele exarh Nifon Stoica și pe starețul Neofit Smarandoi pentru dăruirea și statornicia lor.

Această filă din jurnalul meu este mărturia unei întâlniri care a rodit peste ani. Părintele Cleopa s-a rugat atunci pentru noi, iar acum, fiind în ceata sfinților, continuă să se roage în veșnicie.

Iulian Negoiță