Învierea lui Lazăr – Minunea care prevestește biruința vieții asupra morții

Sâmbăta lui Lazăr și hramul Capelei „Sfântul Apostol Andrei” din Buzău

Într-un colț tăcut al Evangheliei, dar atât de plin de lumină, se așază una dintre cele mai tulburătoare minuni săvârșite de Mântuitorul Iisus Hristos: Învierea lui Lazăr, prietenul Său drag din Betania. Este o minune care, dincolo de dramatismul uman și frumusețea duhovnicească, prevestește marea taină a Învierii Domnului, biruința vieții asupra morții, nădejdea creștinului în fața veacurilor.

Minunea din Betania

Relatată în Evanghelia după Ioan, capitolul 11, învierea lui Lazăr ne poartă într-o scenă de o emoție profundă. Lazăr, fratele Martei și Mariei, este bolnav și moare. Trupul său este pus în mormânt, iar după patru zile, când deja mirosul morții devenise realitate, Iisus vine în Betania. Plânge cu cei ce plâng, Se roagă Tatălui și, cu glas puternic, rostește: „Lazăre, vino afară!”.

Lazăr iese din mormânt viu, înfășurat în giulgiu, iar această scenă uluitoare devine un semn profetic: Hristos este Domnul vieții. Moartea, această realitate care ne însoțește pe toți, nu mai este un capăt de drum, ci o trecere spre ceva veșnic, spre un „acasă” ceresc.

Sâmbăta lui Lazăr – pragul dintre post și lumină

Biserica Ortodoxă prăznuiește această minune cu o zi înainte de Duminica Floriilor, în Sâmbăta lui Lazăr – o zi cu totul aparte în calendarul liturgic. Este o sâmbătă luminoasă, plină de sens, care deschide porțile Săptămânii Patimilor. În ea se întâlnesc suferința omului și puterea lui Dumnezeu, durerea morții și bucuria învierii.

Această zi are un caracter dublu: este o sărbătoare de bucurie, dar și de meditație profundă. În multe zone din țară se păstrează tradiții vechi, cum ar fi „Lăzărelul”, în care copiii colindă cu ramuri verzi și flori, aducând vestea vieții. Se fac pomeni pentru cei adormiți, în nădejdea învierii tuturor la sfârșitul veacurilor.

Capela „Sfântul Apostol Andrei” din Buzău – Biserică închinată Învierii lui Lazăr

În orașul Buzău, o mică bijuterie spirituală își deschide porțile către lume cu un hram cu totul special: Învierea lui Lazăr. Este vorba despre Capela „Sfântul Apostol Andrei”, un loc de rugăciune, pace și speranță, care poartă acest hram rar și profund.

Această alegere nu este întâmplătoare. Într-o lume în care temerile și neputințele par să crească, Biserica se face ecoul unei promisiuni: moartea nu este finalul. Capela, prin hramul ei, devine un spațiu al înnoirii sufletești, al încrederii în iubirea lui Dumnezeu și al pregătirii pentru viața cea adevărată.

În fiecare an, Sâmbăta lui Lazăr este prăznuită cu evlavie și bucurie în această capelă. Slujba are o încărcătură emoțională deosebită: se împletesc rugăciuni pentru cei adormiți cu cântări de slavă pentru Hristos, Dătătorul de viață. Credincioșii vin nu doar pentru a se ruga, ci pentru a se reîntâlni cu sensul profund al credinței: în Hristos, totul are rost.

Lazăr – chipul fiecărui om iubit de Dumnezeu

Lazăr nu este doar un personaj din Scriptură. Este chipul fiecăruia dintre noi: iubit, plâns, chemat afară din întuneric la viață. Minunea învierii lui este o promisiune pentru toți cei care trăiesc cu nădejde: nimic nu este pierdut când Dumnezeu este prezent.

Capela „Învierea lui Lazăr” din Buzău nu este doar o clădire. Este un loc viu, unde credința capătă trup și suflet, unde minunea din Betania se reactualizează liturgic și duhovnicește. Este un spațiu de lumină care strălucește mai ales în această zi de primăvară sufletească – Sâmbăta lui Lazăr.

O invitație la înviere

Pentru cei care trec pragul Capelei în această zi sau în orice altă zi a anului, Învierea lui Lazăr nu rămâne doar un eveniment din trecut, ci devine un îndemn:

„Ieși afară din mormintele fricii, ale deznădejdii, ale păcatului. Viața te cheamă!”

Și, astfel, fiecare dintre noi poate spune: „Lazăr sunt eu. Și Dumnezeu mă iubește.”