O știre falsă

Un ziar electronic scria că pentru prima dată în Biserica Ortodoxă va fi un episcop vicar mai în etate decât episcopul titular. Știrea făcea referire la noul episcop vicar al Devei și Hunedoarei.

Evident, nu este adevărat și nu am să caut prin istoria bisericească argument și vă voi povesti situația de la Buzău, unde cam cinci ani înainte de Revoluție și încă cinci după, a fost Episcop Vicar Preasfințitul Gherasim Vrânceanu. Deși, după plecarea dânsului la Suceava, eu am fost cel desemnat să fac referat pentru desființarea postului de episcop vicar, recunosc, nu-mi mai amintesc când a fost desființat postul.

Totuși, ani buni, au coabitat cei doi arhierei, Preasfințitul Epifanie, mai mare în grad, dar mai mic de vârstă și Preasfințitul Gherasim Cucoșel, ajutor al dânsului, dar mai în vârstă. Până la momentul în care au realizat că nu pot sta două săbii în aceeași teacă, au colaborat bine. Momentul delicat l-a reprezentat acea răscoală a preoților din 1990, împotriva Preasfințitului Epifanie și alipirea preoților răsculați de Preasfințitul Gherasim.

Am colaborat cu dânsul atât înainte cât și după 1989. Era un om cald, deosebit de amabil, foarte corect și foarte dedicat slujirii. Poate pare doar un detaliu nesemnificativ, dar, spre exemplu, pentru slujbe folosea o altă pereche de ochelari decât folosea în rest, pentru a nu aduce nici un element care care se atingea zilnic de profan, pe Sfânta Masă.

Era un mare specialist în Tipic, disciplină pe care o predase la Seminar la Neamț și era nelipsit de la Biserică, unde se îngrija de candidații la preoție și de preoții hirotoniți, aflați în practică.

La fel de scrupulos era și în ceea ce privește programul de lucru. Petrecea cele 8 ore de program la birou, în integralitatea lor, iar la orele 16 se retrăgea în chilia din spatele Catedralei.

Suferea însă de faptul că slujbele și mai ales sfințirile la care participa nu aveau suficient fast. Îmi aduc aminte că a venit de la o sfințire care a avut loc la Dumbrăveni cu o fotografie și mi-a reproșat că nu a fost însoțit decât de un diacon, pe vremea acea diacon fiind părintele Gheorghe Holbea.

De asemenea, era pus în situația de mai prelua și anumite sarcini pe care Episcopul Epifanie le evita, precum vizite ale unor reprezentanți ai statului. Îmi amintesc că și-a anunțat venire la Buzău a tovarășului Emil Macri, de la Direcția de contrainformații economice. Poliție multă, deranj mare, însă Episcopul Epifanie a preferat să plece la  Mănăstirea Ciolanu, pentru a evita întâlnirea, demnitarul fiind preluat de episcopul vicar.

Și tovarășa Prim-secretar de la Vrancea, Găinușă sau Emil Bobu, erau lăsați tot în grija dânsului.

Deci, ca episcop vicar exercita atât rol de reprezentare cât și de organizare a vieții spirituale și o făcea în mod părintesc, fiind apropiat de preoți.

Revenind la motivul care mi-a provocat aceste amintiri, pot spune, cu dovezi, că nu este adevărat. La Buzău a exact așa, iar lucrurile nu au mers rău deloc.