Predică la Duminica Femeilor Mironosițe
Hristos a Înviat!
E atât de frumos programul liturgic al bisericii și pentru că permanent îți fixează un obiectiv și, în funcție de acest obiectiv, treci atât prin viața Mântuitorului cât și prin toată istoria bisericii.
Trăiești evenimente care s-au petrecut cu 2000 de ani în urmă. Le trăiești ca atunci când ai fi acolo.
Nu suntem în vremea Mântuitorului, dar avem același spirit și încercăm cu mintea să ne întoarcem în timp și să vedem cum au trăit cei de atunci, cât de mult au fost atașați de Domnul Iisus Hristos, cât de trădători au fost unii dintre ei, chiar apropiați fiind, și cât de mult a suferit Domnul, dar tot acum aflăm și cum întristarea s-a transformat în bucurie. Ați auzit cât de frumos cântau coriștii noștri înainte de predică un cântec al bucuriei, versificare a preotului buzoian Gheorghe Beșchea, care a slujit la Mărăcinenii, dar care a trecut și prin închisorile comuniste.
Revenind la sărbătorile noastre, vă amintiți că până la Paști am fost triști și am suferit odată cu Mântuitorul Iisus timp de 40 de zile. A întrezărire de lumină s-a văzut la Florii. Rapid bucuria noastră s-a transformator întristare, pentru că am văzut ingratitudinea celor de atunci care nu au ținut cont de cât bine le-a făcut domnul Iisus Hristos. L-au vândut. L-au chinuit. L-au răstignit. A murit pentru păcatele noastre ale tuturor, dar a Înviat. Deși ar fi trebuit să fie întăriți în credință, apostolii sau dovedit slabi. Stăteau închiși de frica iudeilor și nu au gustat bucuria Învierii așa cum au gustat-o femeile mironosițe.
Femeile care l-au urmat pe Domnul nu i-au stat fizic cel mai aproape, dar l-au ascultat. Au crezut și nu s-au temut. Ele căutau să afle adevărul despre împărăția lui Dumnezeu pe care o așteptau toți evrei și au aflat-o. Nu se simțeau cu nimic mai prejos chiar dacă spre deosebire de vremurile noastre femeile nu aveau atâtea drepturi. Nu aveau statutul pe care îl au astăzi în societate și dacă nu era Domnul nu-l aveau nici astăzi. De la Mântuitorul Iisus Hristos regulile de tratarea semenilor s-au schimbat. Se putea altfel atâta vreme cât în loc să intre în ceata celor care aruncă cu pietre, Domnul Iisus a făcut-o pe Maria Magdalena să renască, prin iertare?!
Creștinismul este cel care a făcut ca valoarea femeii în societate să fie schimbată. Legislația a evoluat astfel încât nu mai putem vorbi, cel puțin la nivel formal, nu și la nivel de aplicabilitate practică de egalitatea dintre femei și bărbați. Încă femeile sunt considerate inferioare bărbaților în unele societăți, deși după cum vedem din Sfânta Evanghelie s-au dovedit a fi mai devotate. Nicio femeie nu s-a lepădat de Mântuitorul. S-au dovedit a fi mai curajoase. Nu s-au pitit așa cum au făcut-o apostolii, care s-au panicat pe frica iudeilor.
Au fost devotate lui Iisus și sunt devotate Bisericii. Nu au sărit etape din viața și moartea lui Iisus. I-au fost alături când l-au văzut pe cruce, iar apoi au vrut să meargă cu mir la mormântul Lui pentru că așa este tradiția și așa trebuie să facă. Nu s-au temut de faptul că acolo erau niște soldați care îl păzeau pe Domnul Iisus. De aceea, după prima duminică în care s-a vorbit despre apostolul Toma – nu pentru că era necredincios ci pentru că și-a pus întrebări și întrebările respective au fost întrebări pe care le putem avea fiecare dintre noi – sărbătorim femeia creștină.
E o formă de recunoștință sfântă pentru puterea lor de a duce mai departe mesajul Domnului prin fapte. Nu au predicat cu vocea, ci cu fapta! Au avut curajul să meargă înainte apostolilor la mormânt. Nu s-au îndoit niciun moment în credința lor. Nu s-au temut.
Și de atunci o fac mere. Ele poartă panerele, ele sunt primele profesoare de religie, ele trec cel mai des pragul bisericii. De fapt nu ele, ci dumneavoastră cele prezente astăzi.
Fiți binecuvântate și întărite în devotamentul dumneavoastră. Noi ne vom ruga mereu să fiți la fel de puternice și stăruitoare în credință, precum femeile mironosițe.
Paul Negoiță