Seminarul Teologic din Buzău, Promoția 1967

„Dintre sute de catarge
Care lasă malurile,
Câte oare le vor sparge
Vânturile, valurile…”
(Mihai Eminescu)

Întorcându-mă la casa părintească din comuna Blăjani și deschizând ușa camerei mari, pe care ai mei o numeau salon, mi-au atras privirea fotografiile înrămate ale bunicilor și părinților. Printre acestea, la loc de cinste, se afla tabloul de absolvire de la Seminarul Teologic din Buzău.

În acele vremuri, bogățiile materiale fuseseră pierdute prin colectivizare, iar singura avuție rămasă erau copiii, cei care aveau să continue studiile. Din acest motiv, tablourile de absolvire erau păstrate cu mare preț alături de icoane.

Amintirile m-au purtat înapoi în copilărie, în vara anului 1962, când, după o pregătire asiduă cu tânărul și talentatul licențiat Ștefan Stănescu, am susținut examenul de admitere la Seminarul Teologic. În acele timpuri, nu te puteai înscrie la examen fără adeverința că părinții erau înscriși la Colectiv. Această adeverință era mai importantă decât foaia matricolă. Fiind anul finalizării colectivizării, am adus dovada că părinții au predat pământul, boii și atelajele. Am obținut acest document greu de procurat, redactat la o mașină de scris prăfuită, lipsit de semne de punctuație.

M-am prezentat la Buzău, la secretariatul școlii, unde părintele secretar Mihalache Tudor a studiat cu mare atenție adeverința de la CAP și mi-a spus: „Poți să dai examen.”

Seminarul Teologic din Buzău școlariza elevi din două eparhii: Eparhia Buzăului, pentru județele Buzău, Vrancea și Brăila, și Eparhia Dunării de Jos, pentru județele Galați, Tulcea și Constanța. Odată admis, școlarizarea era obligatorie în internatul școlii, unde condițiile erau foarte bune. Am format un colectiv deosebit, având norocul să avem profesori de mare valoare, cu o pregătire superioară față de cadrele didactice de la școlile de unde proveneam. Acești părinți profesori erau și slujitori ai liturghiei: părintele Ioan (Jan) Constantinescu, părintele Vasile Sibiescu, părintele Dumitru Luca, părintele Ioan Constantinescu, părintele Teofil Dumitrescu, părintele Ghenadie Nițoiu, părintele Gheorghe Mihai și arhid. Ștefan Pruteanu. Internatul era obligatoriu deoarece aveam program liturgic zilnic: dimineața și seara rugăciunea, iar duminica, utrenia și Sfânta Liturghie.

La sfârșitul fiecărui an, susțineam examen la toate obiectele, iar apoi o parte dintre noi mergeam într-o excursie tematică prin țară, organizată cu iscusință de părintele Teofil Dumitrescu. Pedagogii noștri erau Manea Crițisor și Dumitru Pantazi.

În anul 1967, am terminat școala, am susținut examenul de diplomă și ne-am pregătit pentru Facultate. La despărțire, am avut o agapă frățească și fiecare a pornit pe drumul său. Părinții profesori ne-au avertizat că preoția înseamnă sacrificiu și că este o cale grea. Ne-au citit din nou un fragment din scrisoarea Episcopului Ghenadie, trimisă la deschiderea Seminarului Teologic din Buzău în 1936: „Să vă îngrijiți din toată inima să vă faceți preoți buni, preoți învățați, preoți cu frică de Dumnezeu, folositori Patriei și atunci toate celelalte se vor adăuga vouă.”

La sfârșitul celor cinci ani, am primit diploma următorii: Codreanu Cezar, preot în Galați (decedat); Iulian Negoiță, preot la Beceni, Gârlași, Sf. Apostol Andrei, Buzău, fost secretar eparhial și consilier economic (pensionar); Viorel Caloianu, doctorand (decedat, necăsătorit, mort de tânăr); Mihăilă Dorel, preot la Cândești (pensionar); Ștefan Maftei, preot la Răcoasa, Odobești, protopop de Odobești (pensionar, văduv); Udrea Aurelian, preot la Largu (pensionar, văduv); Traian Pricop, preot la Năruja, Odobești (decedat); Nicolae Latu, preot la Scutelnici, București (decedat); Constantin Predoiu, preot la Beciu, Cărpiniștea (decedat); Gheorghe Grigore, preot la Cândești, Joseni (pensionar); Gheorghe Ilie, preot la Pelinu, Amara-Slobozia, protopop, consilier economic (pensionar); Gheorghe Horhocea, preot la Păunești, Cochirleanca (decedat); Constantin Radu, preot în Arhiepiscopia Bucureștilor (pensionar); Constantin Popa, preot la Câmpeni, Zărnești-Cernătești (văduv); Ionel Roșioru, preot la Dâra Lunci-Lopatari (decedat); Tudor Serafim, preot la Prăhuda, Gologanu, Rădulești, Gugești (decedat); Valeriu Bostiog, preot la Irești; Drăghici Toader, preot la Sârbești, Vintilă-Vodă (decedat).

După 56 de ani de la absolvirea Seminarului, dacă vom reuși să ne întâlnim din nou, vom aduce mulțumiri Bunului Dumnezeu pentru tot ce am realizat și vom face pomenirea celor care nu mai sunt printre noi. Menționăm că toți cei înscriși în această prezentare au avut realizări importante la parohiile încredințate, în condiții mult mai grele decât în zilele noastre, iar majoritatea au copii preoți.

Apreciem deosebit pe cei care ne-au învățat și ne-au îndrumat, încheind cu versurile poetului Alexandru Vlahuță:
„Și din florile vieții să aleagă și s-adune,
În nepieritorul fagur, adevăr și înțelepciune.”
(Pr. Iulian Negoiță)

Nu am fotografii cu o Liturghie slujită împreună, însă am aceste amintiri de la una dintre cele mai frumoase întâlniri colegiale.