Sfântul Cuvios Cleopa de la Sihăstria – Lumină în vremuri de întuneric

Într-un colț binecuvântat al Moldovei, în satul Sulița din județul Botoșani, se năștea la 10 aprilie 1912 unul dintre cei mai aleși păstori de suflete pe care i-a odrăslit pământul românesc: Sfântul Cuvios Cleopa de la Sihăstria. Pe numele de mirean Constantin, era al cincilea dintre cei zece copii ai unei familii de țărani evlavioși, oameni simpli, dar cu inima plină de frica și dragostea lui Dumnezeu.

Din fragedă tinerețe, harul lui Dumnezeu a pus în inima sa dorul după cele cerești. După școala primară, tânărul Constantin s-a apropiat de liniștea rugăciunii și de focul nevăzut al nevoinței, în preajma schimonahului Paisie Olaru, un sfânt tăinuit al vremurilor noastre. Această întâlnire avea să-l îndrepte pe calea monahismului – o cale de lepădare de sine și de închinare deplină în slujirea lui Hristos.

În anul 1929, intră împreună cu fratele său Vasile în obștea Schitului Sihăstria, unde, în mijlocul codrilor și al călugărilor îmbunătățiți, deprinde rânduiala vieții duhovnicești: rugăciunea neîncetată, ascultarea, tăcerea și răbdarea. Pe 2 august 1937 este tuns în monahism, primind numele de Cleopa, nume care avea să lumineze, în anii ce vor veni, viețile a mii de credincioși.

Cu râvnă fierbinte și dragoste arzătoare pentru Hristos, părintele Cleopa parcurge toate treptele slujirii monahale. Este hirotonit ierodiacon, apoi ieromonah, și, la vârsta de doar 30 de ani, este chemat la slujirea de egumen al obștii. În 1947, când Schitul Sihăstria este ridicat la rang de mănăstire, el este hirotesit arhimandrit – păstor al păstorilor, lumină pentru turma lui Hristos.

Dar vremurile nu erau prielnice celor drepți. Prigoana comunistă se abate și asupra părintelui Cleopa, care, pentru a nu-și trăda frații și a nu călca porunca lui Dumnezeu, se retrage în pustie. Vreme de ani de zile, trăiește în munți și codri, în post și rugăciune, purtând crucea exilului cu blândețe și nădejde. Alături de părintele Arsenie Papacioc, a viețuit ca pustnic, cu inima lipită de Dumnezeu, luminând duhul vremii prin nevăzută jertfă.

În 1964, după valurile prigoanei, se reîntoarce în Mănăstirea Sihăstria ca duhovnic. Timp de 34 de ani, până la sfârșitul vieții pământești, părintele Cleopa a fost sprijin, îndrumător și tămăduitor de suflete. Prin cuvântul său simplu, dar plin de foc dumnezeiesc, a înmuiat inimi împietrite, a întors la Hristos oameni pierduți și a aprins candela credinței în mii și mii de suflete.

Pe 2 decembrie 1998, Sfântul Cleopa a fost chemat la odihna cea veșnică, lăsând în urmă nu doar o mănăstire, ci o moștenire duhovnicească de neprețuit. Predicile sale, sfaturile pline de har, spusele cu tâlc și trăirea lui exemplară au devenit comoară pentru Biserică.

Astăzi, numele său este rostit cu evlavie și recunoștință. Viața lui a fost o Evanghelie vie, o icoană a smereniei și a dragostei lucrătoare. Canonizarea sa este recunoașterea lucrării Duhului Sfânt în sufletul unui om care a trăit nu pentru sine, ci pentru Dumnezeu și pentru aproapele.

Sfântul Cuvios Cleopa ne învață că adevărata sfințenie nu stă în minuni văzute, ci în viață curată, în rugăciune stăruitoare, în răbdare și dragoste tăcută. A fost un pustnic, dar și un păstor de suflete. Un om al tăcerii, dar și un propovăduitor neostenit al adevărului. Un slujitor al Evangheliei, care a ars precum o lumânare în întunericul veacului, luminând calea celor ce-l căutau.

Sfinte Cuvioase Părinte Cleopa, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mântuirea sufletelor noastre!