Sfântul Vasile de la Poiana Mărului, 20 de ani de la canonizare

Eram o dată la Săseni, la gospodăria agricolă a Arhiepiscopiei, la culesul viilor. Preasfințitul Epifanie, cu pălărie albă pe cap, stătea în capul mesei și ne spunea: când va trage clopotul pentru mine voi să aveți bagajele pregătite, să plecați de la Centru, pentru că ceea ce am lucrat noi nu va mai fi considerat bun de mare lucru.

Am fost într-o vervă permanentă multă vreme după ce a murit dânsul. E dificil sau aproape imposibil să-ți schimbi viața, mai ales atunci când la ora 5 dimineața suna primul telefon, iar seara la 21 încă mai era în activitate. Am învățat  greu libertatea și de aceea am simțit nevoia ca să mai lucrez la o firmă privată, până am ajuns la vârsta de 70 de ani. Abia acum simt viața altfel, dar, din păcate, cât ești tânăr nu ai timp, iar când îmbătrânești nu mai ai putere. Slavă Domnului, puterile încă mă țin și sunt fericit că m-am deprins cât de cât cu mediile electronice și am timp ca pe lângă plimbarea zilnică de peste 7 kilometri, să mai aștern și câteva gânduri în memoria laptopului.

Mă gândeam ce am realizat noi totuși cât am lucrat la Arhiepiscopia Buzăului? Am lăsat ceva bun în urmă? E bine ce am făcut sau am încasat doar salariul?

Am lucrat mult, într-un timp și bun și rău. Un timp bun pentru că am avut entuziasm. Un timp rău pentru că am lucrat din sărăcie, cu mijloace tehnice precare. Evident, construcțiile făcute atunci, acum deja au nevoie de modernizări, iar timpul mai șterge din amintirea începuturilor. Lucrurile materiale au perisabilitatea lor. Ne-am ocupat de ridicarea de biserici, uneori am exagerat, dar sunt toate în uz astăzi.

Totuși, ceva cred că va rămâne definitiv în memoria timpului: canonizarea sfinților! Am dat și noi mărturie despre sfinții noștri de la Buzău și Vrancea, Sfântul Teodosie de la Brazi și Sfântul Vasile de la Poiana Mărului.

P.S. Epifanie a depus documentația de propunere spre canonizare a Sfântul Vasile de la Poiana Mărului la Cancelaria Sfântului Sinod, care la întâlnirea din4-5 martie 2003 a aprobat trecerea în rândul sfinților a marelui nostru monah.

Canonizararea Sfântului Vasile cel Mare a născut o preocupare comună, un fenomen, care a constat în tipărirea de cărți și icoane, de refacerea mănăstirii și de organizarea evenimentului în care urma să fie făcut anunțul oficial  al canonizării.

A fost un moment istoric, de la care anul acesta se împlinesc 20 de ani.  Era într-o zi de 6 octombrie. Un rol important l-a avut și părintele prof. dr. Milea Mihail. Mobilizarea enoriașilor a fost extraordinară, iar impactul spiritual a fost fără precedent.

Astăzi Sfântul Vasile de la Poiana Mărului ne zâmbește din rândul sfinților, iar calendarul nostru este mai bogat. O fi oare canonizarea sfinților cel mai important act dăruit timpului din lucrarea noastră?