Un misionar al echilibrului

Citeam ieri că se împlinesc 13 ani de la moartea părintelui Teofil Pîrîianu. Timpul zboară. Cu toate acestea, Părintele Teofil Pârâian  mi-a lăsat amintiri ale unor momente pe care parcă le-am trăit ieri.

L-am văzut slujind, l-am auzit vorbind, l-am citit, încercând să prind ceva din finețea sa intelectuală și să transmit mai departe, celor care așteaptă predica duminicală.

Era orb din naștere, dar, cum am spune în limbaj laic …le vedea! Slujea cu grație, vorbea rafinat, gândea curat, sfătuia înțelept.

Prima dată l-am ascultat într-o conferință pe vremea când eram elev la Seminarul Teologic.

Orice elev de seminar are frământările lui spirituale. La câteva găsește răspuns, la altele caută în zadar, pentru că răspunsul nu-i e necesar, iar la unele întrebări îi este teamă să aibă răspuns. Lupta fiecăruia sine, nu?! În definitiv aceasta este adevărata și cea mai grea luptă. Cu ceilalți e mai simplu, dar cu tine ….

Ei bine, acest călugăr, nevăzător din naștere a răspuns întrebărilor într-un mod magistral, adică … simplu, clar, echilibrat, fără emfază, fără superioritatea unui om care a învins în lupta cu întunericul, fără să aibă vedere fizică.

Părintele Teofil Pârâianu a fost un misionar al echilibrului. Îmi amintesc că un coleg a întrebat ce ar trebui să facă să nu-l mai ia somnul în timpul rugăciunii.

Dragă – a răspuns părintele cu acel accent ardelenesc, în care cuvintele sunt mai rotunde și mai pline – întrebarea aceasta mi-au pus-o și frați de la Sâmbăta. Îți spun ție ce le-am spus și lor: când mi-e somn  eu mă culc, iar după șase ore de odihnă, diavolul nu îndrăznește să mai vină să mă tragă la somn!

Evident, răspunsul a avut umor. A avut umor și echilibru. Dacă ar fi accentuat influență forțelor înrobitoare ale răului asupra voinței, ar fi împins la extreme viața unor tineri care-și căutau drumul, drum anevoios, drum în care ai energie infinit mai multă decât înțelepciune și pricepere.

Ce faci, te face! mai spunea Părintele. Și îmi mai amintesc o zicere sănătoasă: Dacă vrei să-ți faci rânduială în viață trebuie să-ți faci mai întâi rânduială în minte. 

Așadar, în amintirea Părintelui, spor la rânduială!

Paul Negoiță

Un misionar al echilibrului

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *