Un preot prevăzător
Preasfințitul Antonie a stat puțin la Buzău. Din ziua în care a venit știa că pleacă și se aștepta la o ascensiune rapidă, care trebuia să culmineze cu scaunul Patriarhal. Avea toate calitățile unui patriarh. Cultură, studii în Occident, experiență diplomatică, relații cu marile personalități culturale ale vremii. Vorbea frumos, foarte frumos. În timp ce Înaltul Anania își rostea magistral predicile și le dădea o tentă literară, Înaltul Antonie era teologul, prin definiție. Deci, era hărăzit să fie Patriarh, dar …nu a fost și drumul i s-a oprit la Sibiu, într-un loc total opus țării sale de baștină: Basarabia.
Știam cu toții că va pleca, știau și preoții, iar această realitate avea și dezavantaje. Exista un oarecare sentiment de provizorat.
Un preot prevăzător, care a perceput realitățile, pictase Biserica și se pregătea de sfințire. Avea informații că schimbarea se va face motiv pentru care a avut o idee ingenioasă pentru a nimeri arhiereul corect la pictarea portretului votiv. L-a pictat pe cel care încă era și pe cel despre care auzise că urmează, spate în spate și era pregătit să întoarcă tabloul în funcție de context.