Vagonul Arhiereului
De ceva vreme, cam trei săptămâni, a plecat spre cele veșnice dl. Radu Vasile. Până în 1990 a fost secretar general la Consiliul Județean de atunci. De fiecare dată când îl întâlneam îmi amintea provocarea dintr-un decembrie rece al anului 1980. Atunci a mutat trenul de la linia 3 la linia 1, pentru a facilita coborârea delegației care urma să-l instaleze pe Preasfințitul Antonie Plămădeală.
Educat în Occident, la Oxford, Preasfințitul Antonie avea o eleganță aparte. Din prima zi și-a manifestat situl propriu, modern, organizat, modest. A venit la Buzău cu trenul, împreună cu Patriarhul Iustin Moisescu și cu toată suita. Delegați mulți, de peste tot din țară și din lume. A fost un eveniment unic, pentru care s-a rezervat un vagon de tren special. Din păcate, trenul la care era atașat și vagonul urma să se oprească la linia 3. Nu era pasaj subteran, iar delegația ar fi trebuit să traverseze liniile 1 și 2 pentru a ajunge în gară. Dl. Radu Vasile a rezolvat problema, iar vagonul Arhiereului a garat la lina 1.
Am așteptat delegația pe peron, iar după coborârea din tren s-au urcat în convoiul auto special pregătit, coloană care a fost escortată de către mașina poliției, urmată de Cadillacul Patriarhului, de modesta mașină Volga a Episcopiei și de alte câteva mașini, care au transportat întreaga delegație.
De la geamul Palatului Arhiepiscopal privea Preasfințitul Antim. Se pensionase de curând. Vârsta și starea de sănătate i-a dat prilej. Și ..i-a mai dat un prilej. Să-și vadă succesorul. A mai trăit până prin februarie, 1980, dacă-mi amintesc bine. Oricum, nu și-a putut stăpâni uimirea să vadă atâtea mașini în curtea Episcopiei. Era pentru prima dată. Lumea se schimba, iar noul arhiereu, cunoscut de pe atunci ca posibil viitor Patriarh, era un diplomat, un intelectual cu acces în cercurile academice, dar și un om apreciat pentru rafinamentul și eleganța comportamentală pe care o avea, motiv pentru care, cei ce l-au însoțit la instalare au fost numeroși și de foarte bună calitate.